Sărbătoarea Intrării lui Hristos în Ierusalim este cunoscută în popor sub denumirea de Florii. Părintele profesor Ene Branişte afirma că această sărbătoare se mai numea şi Duminica aspiranţilor la Botez, deoarece în această zi catehumenii, care fuseseră admişi la Botez, mergeau la episcop pentru a primi Crezul ca mărturisire de credinţă. Această duminică a purtat şi denumirea de Duminica graţierilor, pentru că în cinstea ei, împăraţii acordau graţieri.

Biserica vede în această sărbătoare înaintarea lui Hristos spre jertfă de pe cruce. El putea să evite moartea, însă, o primeşte de bună voie pentru a o birui. Lui nu-i este impusă moartea ca o necesitate, aşa cum ne este impusă nouă. De aceea El moare pentru alţii, nu pentru Sine. El nu avea păcatul imprimat în firea Sa, ca noi toţi, pentru că S-a născut ca om prin voia Sa.

Existând din veşnicie ca Dumnezeu, El a luat firea omenească, dar a încadrat-o în ipostasul dumnezeiesc. Dacă s-ar fi născut ca orice om din păcat, prin pasiune omenească, ar fi murit pentru El şi nu pentru noi. Ar fi rămas în moarte ca orice om, deci nu ar fi înviat. Intrarea în Ierusalim este o prefigurare a Intrării în Ierusalimul ceresc. Astfel, nu întâmplător noi cântăm în noaptea de Paşti: “Luminează-te, luminează-te noule Ierusalim”.

În legătură cu acest eveniment, evanghelistul Matei notează: “Spuneţi fiicei Sionului: Iată împăratul tău vine la tine blând şi şezând pe asina, pe mânz, fiul celei de sub jug” (Matei 21, 5).

Sursa:
crestinortodox.ro

Autor: Maria Dumitrache