Flori de nu mă uita
5 mai 2016, ora 14:56, in categoria Atelier literar, Isabela Neagu, Sertarul cu creatii
Plouă încet cu lacrimi de mister,
Parcă ar plânge îngerii în cer
Picură blând,
Mângâie tristul pământ.
Bătrâna mantie ce ne-a furat sufletele dragi,
Rodește din nou și pe câmpie sunt numai fragi
Pare totul trist și parcă totul se bucură,
E primăvara-n toi și florile murmură.
E cântul lor și versul meu
Merg suflet lângă suflet alături mereu
Adie vântul a melancolie,
Ascult în tăcere a pomilor simfonie.
Rodul lor începe să se plămădească,
Iată cum glia noastră începe să rodească
E o poveste despre azi iară,
Cu toate minunile ce ne înconjoară.
Noi nu privim spre cer ca să ne bucurăm,
Din contră suntem tot mai triști și fericirea o uităm
Păcat de sufletul ce nu mai știe,
Să-și găsească alinarea între brațe de poezie.
Am să plec astăzi din calea ta,
Și o să las în urmă doar flori de nu ma uita
Miresme de povești nu au în ele,
Dar de le vei privi în zare să știi că sunt gândurile mele.
Autor: Isabela Neagu