Dar nu asta a fost cel mai greu. Când era în anul trei de rezidenţiat a avut parte de o experienţă rară, care ar marca pe oricine şi pe mulţi i-ar face să renunţe, un bărbat care a avut un accident de snow­mobil. Nu au mai ţinut frânele pe pârtie şi a avut de ales între a intra într-o cisternă plină cu combustibil sau într-un copac. A ales copacul şi i-a explodat snowmobilul. „A venit în Ur­genţă cu 16 fracturi deschise din 18 şi cu arsuri pe ambele membre inferioare, posterior şi antebraţe. Acel pacient a stat internat în secţia noastră 3 luni, a fost operat trei zile, fiecare pe bucăţica lui. Apoi a făcut escare. Pansam la el în fiecare zi timp de cel puţin două ore. A scăpat şi apoi a făcut kinetoterapie timp de o lună. A plecat stând la marginea pa­tului. Normal că am rămas prieteni, că îl cunoşteam ca pe bărbatu-meu. Când ne-am întâlnit prima dată, am recu­noscut-o pe soţia lui. Veneau spre noi. Pe el nu l-am recu­noscut, pentru că nu îl văzu­sem niciodată , în pi­cioare, pe stradă. Atunci când primeşti mesaje cu , cum primesc eu de la el, nu te mai gândeşti la nimic, nici la ce îţi arată bancomatul când faci interogare sold”, povesteşte dr. Laura Bartoş, rezident la Clinica de Ortopedie – Trau­matologie din cadrul Spita­lului Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu.Sală? E suficientă
în spital

Par firave şi întreb cum de au atâta forţă. Mă gândesc că merg la sală şi le şi întreb. Fetele, însă, râd zgomotos, ca de un banc bun. „Nu avem tNu poţi fi atât de puternică de la început în Ortopedie. Dana Szakacs a încercat să facă altceva, altă specializare. „Am făcut doi ani de Infec­ţioase. Nu mi-a plăcut şi am venit la Ortopedie, pentru că îmi place”, spune medicul rezident în anul 2.
A fost bine primită, dar la prima operaţie îşi aminteşte cum pământul i-a fugit de sub picioare. „Eram la o fractură de humerus. Mi-a scăzut gli­cemia şi am picat”, povesteşte acum amuzată de situaţie.

Cu slăbiciunile lor

Nu poţi fi atât de puternică de la început în Ortopedie. Dana Szakacs a încercat să facă altceva, altă specializare. „Am făcut doi ani de Infec­ţioase. Nu mi-a plăcut şi am venit la Ortopedie, pentru că îmi place”, spune medicul rezident în anul 2.
A fost bine primită, dar la prima operaţie îşi aminteşte cum pământul i-a fugit de sub picioare. „Eram la o fractură de humerus. Mi-a scăzut gli­cemia şi am picat”, povesteşte acum amuzată de situaţie.„Îţi pui casca şi se duce naibii tot”

Când vine fotograful, fetele se grăbesc să îşi pună puţin ruj, să dea bine în poză. Bianca Chiorean este în anul 1 de rezidenţiat. Tace şi ascultă. Nu se ridică să îşi dea cu ruj. Le spune fetelor că vrea să mai pună câteva kilograme şi pentru asta mănâncă mult noaptea, dar e tot slabă. „Du-te la sală!”, îi recomandă ele, cu gândul la „sala” de operaţie.
Şi glumind una cu alta, în­cep dichiseala de sfârşit de săptămână pentru poza de ziar, doar că în vremea asta nici părul nu mai stă cum trebuie. „Aici nu există ma­nichiură, oja nu ştim cum arată. Lunea mai îndrăznim noi, fetele, să venim de dimineaţă cu părul aranjat. Apoi îţi pui casca pe cap şi se duce naibii totul”, râde dr. Adriana Vecerdea.

O echipăNu Ortopedia are cele mai multe femei care intră în sala de operaţie. Dar este secţia care solicită cel mai mult fizicul şi de aceea în Ortopedie fetele au fost multă vreme o raritate. „Când le-am văzut prima dată pe colegele rezidente, m-am uitat cu curiozitate. În această specializare femeile au fost întotdeauna rare, dat fiind că este o specialitate mai fizică. Însă odată ce le-am cunoscut, odată ce le-am văzut cum abor­­dează problema, când
le-am văzut lucrând, mi-am dat seama că se lucrează la fel de bine cu ele. Astfel, în momentul când au intrat să mă ajute în sala de operaţie, ştiam cu cine intru şi nu am avut niciun fel de emoţie”, spune dr. Mihai Roman, şeful Clinicii Ortopedie – Trauma­tologie din cadrul Spitalului Clinic Judeţean de Urgenţe.
Cum e o femeie în sala de operaţie? „Eu am învăţat că femeile sunt mai puternice. Se spune că în spatele fiecărui bărbat puternic stă o femeie mai puternică. Putem să spunem că sunt mai firave din punct de vedere fizic, dar compensează foarte bine cu un caracter puternic şi cu psihicul lor imbatabil”, mai spune dr. Roman.
Ce le-ar spune după ce a profesat ani de zile Ortopedia? Acelaşi lucru pe care l-ar spu­ne tuturor tinerilor care ur­mează Medicina şi îşi doresc să urmeze o specialitate chi­rurgicală. „Cred că fiecare trebuie să îşi urmeze visul, dar înainte de a alege calea res­pectivă, trebuie să îşi anali­zeze foarte bine posibilităţile şi să privească dincolo de spectacolul aparent pe care îl oferă la prima vedere o spe­cialitate. Specialităţile chirur­gicale sunt interesante atunci când eşti student pentru că eşti dornic să realizezi multe, dar trebuie să pui în balanţă şi ce vrei să faci pe plan per­sonal. Specialităţile chirur­gicale sacrifică extrem de mult timp din viaţa personală, din timpul personal, din emo­ţiile pe care le poţi dedica familiei şi atunci trebuie să îţi stabileşti priorităţile. Odată intrat pe drumul acesta, dacă te trezeşti prea târziu, pierzi ani”, a mai spus medicul Mihai Roman.
El spune că a ştiut din anul 4 de facultate că vrea să facă Ortopedie. Tot atunci însă, când a avut contact cu Pe­diatria, a simţit o atracţie faţă de această specialitate şi faţă de lucrul cu copiii. „Poate dacă nu ar fi apărut Ortopedia, Pediatria ar fi putut reprezenta o alternativă”, mărturiseşte doctorul Roman.