Erotism şi pornografie în literatura clasică a lumii

17 octombrie 2018, ora 19:30, in categoria Atelier literar, Diverse

Erotism şi pornografie în literatura clasică a lumii

Parafrazând puţin o sintagmă celebră, atunci când vorbesc despre erotismul şi pornografia literaturii clasice, aş putea spune convinsă total că o carte bună bate oricând un film. Cuvintele aşternute pe foi prăfuite sau pe file mai noi, sunt mai intense decât orice altă formă de realitate. De la Ovidiu la Jose Freches, spectacolul seducţiei, al iubirii şi al corpurilor dezvăluite de prejudecăţi te va lăsa pur şi simplu fără răsuflare.

Aşadar, oricând ai timp – în vacanţe, în serile cu lună plină sau în weekend-urile răcoroase care vor veni – alege cu încredere una dintre operele următorilor revoluţionari ai erotismului:

1.    „Ars amandi”, Ovidiu

Unul dintre clasicii literaturii latine, alături de Horaţiu şi Virgiliu, Ovidiu şi-a cosnumat o mare parte din umorul fin şi fantezia creatoare în poemul erotico-didactic “Ars Amandi” – „Arta iubirii”. Ai la dispoziţie 3 cărţi (2 adresate bărbaţilor şi 1 adresată femeilor) în care sunt expuse lecţii ce cuprind arta seducţiei şi a iubirii… De fapt, „Ars amandi” este istoria spirituală a unui păgân care a perceput în femeie un animal gingaş.

Potrivit lui Ovidiu, femeile trebuie să fie elegante, iar bărbaţii să uite de timiditatea câmpenească – să-şi deschidă sufletul în faţa lor, să le admire chipul şi picioarele, să-şi arate gelozia. “Amorul plăcut se ademeneşte cu cuvinte dulci! Râzi când râde şi ea, plângi când plânge şi ea! Încălzeşte-i la sâni mâinile îngheţate! Nu reproşa iubitei defectele. Află un nume măgulitor pentru fiecare defect. Nu întreba de ani, nici sub ce consul s-a născut.”

2.    „Decameronul”, Giovanni Boccaccio

O sută de nuvele povestite de un grup de 7 doamne şi 3 tineri într-o vreme de izolare din cauza ciumii. Majoritatea poveştilor sunt cu şi despre amanţi…

De fapt, “Decameronul” este un omagiu adus erotismului, într-un moment în care oamenii iubesc viaţa mai mult ca oricând. În ziua a IV – a, un tânăr pustnic, văzând femeile, le consideră fiinţele cele mai minunate… Sexualitate provenită din aspiraţia amanţilor spre libertate şi din setea de viaţă a acestor artişi pătimaşi.


3.    “Măgarul de aur”, Apuleius

Acest roman fantastico – satiric prezintă în interiorul săun basmul Amor şi Psyche, ca o metaforă a luptei dintre bine şi rău. Sunt expuse două planuri structurale diferite: unul concret, amuzant, realist şi altul transcendental. O călătorie de iniţiere a tânărului Lucius şi, în acelaşi timp, scene extravagante de homosexualitate, de zoofilie, descriere şocantă a multor practici sexuale. De fapt, Apuleius prezintă pitoresc feţele negre ale sexualităţii.

4.    Satyricon, Petronius

Din această carte s-au păstrat numai fragmente în care se prezintă plecarea în lume a doi bărbaţi, pretext care îl ajută pe scriitor să prezinte homosexualitatea ca pe ceva absolut normal, prezentând şi practica celebră a orgiilor sexuale aristocrate cu sclavi consideraţi şi obiecte sexuale. Citind Satyricon vei descoperi, de asemenea, şi zbaterile aventurii şi ale înşelatului.

5.    Donatien Alphonse-François, Marchiz de Sade – întreaga sa operă

Extrem de apreciat de mişcările ce invocau eleberarea sexual, de structuraliştii francezi, dar şi citat în operele lui Michel Foucault şi Gilles Deleuze,  Marchizul de Sade, un aristocrat francez autentic are un singur principiu: satisfacerea propriei sale plăceri prin exercitarea violenţei.

Scrierile sale despre sexualitatea perversă, violent şi fără limite sunt tulburătoare: prostituate, angajaţi de ambele sexe folosiţi pentru scopuri personale, aventură scandaloasă cu sora soţiei sunt doar câteva dintre amintirile transpuse în scris.

6.    “O mie şi una de nopţi”

Puterea povestirii: 1001 de poveşti despre regele Shahryar Şeherezada, despre infidelitatea femeilor plătită cu moartea de către rege (se căsătorea cu tinere virgine doar pentru a le executa dimineaţa următoare nunţii), despre ultima sa mireasă Şeherezada care este lăsată în viaţă datorită unei poveşti spuse în noaptea nunţi… Intersectat cu acest plan, apar succesiv poveşti despre iubire şi scene erotice.

7.    Anais Nin, întreaga operă

O imaginaţie dusă la extrem, o întreagă operă controversată, unstil suprarealist, erotico-modern. De fapt, “The diary of Anais Nin”, “The early diaries of Anais Nin” sunt reflectarea unei percepţii erotice a Universului. Iniţial timidă şi extreme de vulnerabilă, Anais Nin se transform într-o femeie voluptoasă, cu un sex-appeal care îi zăpăcea pe bărbaţii din jurul ei.
Curtezană în Paris, “zeiţa” unui grup de artişti, bigamă după 1955 cand se mărită cu un actor american fără a întrerupe formal prima căsătorie, guru al mişcării feministe.


“Dispreţuiesc proporţiile, măsurile, tempo-ul lumii obişnuite. Refuz să trăiesc în lumea obişnuită ca o femeie obisnuită. Să mă implic în relaţii obişnuite. Vreau extaz. Sunt o nevrotică în sensul că eu trăiesc în lumea proprie. Nu mă voi conforma lumii. Mă conformez doar mie însămi”, scria în jurnalul “Incest”(1933).

Mai mult, Anais Nin povestşte în scrierile sale şi despre povestea de iubire dintre ea şi Henry Miller care a fost halucinantă, zbuciumată, marcată de incest. “Anais, vreau să te am. Doresc să te dezbrac, să te vulgarizez puţin. Trebuie să te posed”, îi declara pătimaş Henry Miller frumoasei lui amante.

Trilogia “Răstignirea Trandafirie”, Henry Miller

Numit “golanul literaturii”, Henry Miller a şocat, a impresionat, a generat controverse după apariţia fiecărui volum din trilogia “Răstignirea Trandafirie” – “Sexus”, “Plexus” şi “Nexus”. Primele două, între 1949 şi 1960 au fost interzise în SUA, dar publicate la Paris. Captiv în propria viaţa excentrică, Milles a lăsat cititorii fără cuvinte prin erotismul de-a dreptul expansiv şi necenzurat.

Un univers în care el însuşi este salvat şi învins în acelaşi timp de femei, de la amante la prostituate… “Sexus”, “Plexus” şi “Nexus” sunt scrierile care au revoluţionat lumea sexuală, plecând toate de la principiul „Ori de câte ori spulberi un tabu, se întâmplă ceva sănătos, revitalizant”, asumat cu atâta încâtare de către autor.

“Luni de fiere”, “Iubirea faţă de aproapele”, Pascal Bruckner

Îţi recomand Bruckner pentru cărţile sus menţionate, dar şi pentru romanele  “Hoţii de frumuseţe”, “Căpcăunii anonimi”, “Palatul chelfănelii” sau “Copilul divin şi Paria” în care vei regăsi o explorare dusă la extrem a erotismului. Există tot atâtea forme de erotism pe câte stiluri de a scrie. Infinită este libertatea cuvântului de a descrie capcanele dorinţei!

Pascal Bruckner îşi manifestă prin scris opoziţia sa vehementă faţă de banalizarea, marginalizarea şi justificarea discursului erotic. Însă există riscul să crezi, în timp ce citeşti, că francezul Bruckner are o minte bolnavă… Cu toate astea, nu vei reuşi să te opreşti din citit!

În “Luni de fiere” autorul urmăreşte prototipul cuplului modern, Franz – Rebecca parcurgând etapele iubire intensă – iubire bolnavă – monotonie – plictiseală – răutate gratuită – indiferenţă. În etapa “iubire bolnavă”, cuplul lui Bruckner depăşeşte limitele normalului acceptat de mintea omenească de la sado-masochism, până la urofilie şi chiar scatofilie, totul este descris în detaliu în carte, ca o metaforă a iubirii supreme care de fapt te dezgustă. Cei doi fac de toate şi când nu mai au nimic de făcut, încep să-şi facă rău reciproc.

Înainte să te apuci de citit asigură-te că ai o fiere care face faţă stresului celor mai repulsive acte erotice.

Articol preluat integral de pe One.ro

 
Te invitam sa dai un like paginii de Facebook Jurnalul de Drajna: