Dragostea e cea mai strălucitoare stea de pe cer. Închidem ochii si cu mâna putem să o atingem fără să o cuprindem, ci doar o simţim câteva secunde făcând parte din jocul degetelor noastre întinse aievea în aerul magic dintr-o seară în care ne simţim unici.
Khaghani spunea: “Până ce nu vine o dată la tine, n-ai să ştii ce-i bucuria dragostei“.
Rumi o caracteriza: “Dacă rotitoarea boltă cerească ar sta pe loc, atunci lumea îndrăgostiţilor este întreaga mişcare“.
Eu i-am dat o definiţie caracteristic stilului meu uneori greu de digerat dar răsunător şi simţitor.
Dragostea este spiritul unei năluci care se crează în sufletele noastre prinzând forme preţioase şi pătrunde în toţi porii ca o mantie roşiatică din care să se hrănească buzele celui ce ne stă alături.
Dragostea – substanţa agravant de dulce amestecată cu soiuri ideale în culori pastelate mixate individual şi injectată în corpul şi mintea noastră. Aspectul ei este senzual , exagerat de moale şi complet pătrunsă în trupurile noastre. Noi suntem subiecţii ei,  şi tot prin noi îşi vântură aripile şi săgeţile, ducându-şi mai departe sămânţa pentru că ea, dragostea niciodată nu se va risipi şi mereu va renaşte din cenuşă, ploaie sau secetă.
Dragostea este cea mai frumoasă şi liberă stare care poate exista; sentimentul unic de o frumuseţe absolută şi perfectă; un ideal pe care toţi îl căutăm şi vrem să îl gustăm. Nu are vârstă pentru că ea este de o tinereţe veşnică şi de o linişte euforică; este cel mai celebru sentiment cântat, scris, simţit de cei care i-au adus elogiu.
Dragostea – luxul cel mai râvnit de noi în zilele astea, în acest timp unde calitatea e confundată cu cantitatea. Suntem fiinţe umane rătăcite în labirintul vieţii. Căutăm jumătatea care să ne completeze şi de multe ori o găsim dar parcă nu e bucăţica potrivită pentru sufletul nostru. Întotdeauna va lipsi acel pântec, ca într-un puzzle pentru că nici noi nu ştim ce vrem, ce ne dorim sau poate că suntem prea pierduţi în cotidian , monotonie otrăvitoare şi ceea ce vroiam odată să gustăm i s-a modificat compoziţia. Ne învârtim în cerc şi prin aceleaşi urme păşim ca un disc stricat, prea târziu vrem să îl aruncăm şi să ne ştergem urmele ori mizeria după încălţăminte. Suflete simple şi totuşi complicate, vrem să ne înfruptăm dincolo de cantitatea necesară interiorului nostru, senzorilor ce reacţionează şi se trezesc de la o singură licărire , scânteie produsă de un cuvânt, atingere, gest. Vrem să ne hrănim cu concentraţii pline de E-uri lăsând la o parte firescul , naturalul ce purta odată dragostea.
Dragostea este idealul autentic, îmbrăcându-ne caracterul în conotaţii romantice şi pasionale rezistent la îngheţ şi foc, care ne aduce în stadiul unei picturi artistice desăvârşite cu o valoare simbolică, posedându-ne şi umplându-ne lipsurile sufletului nostru.
Dragostea este fidelă, exagerată, posesivă, egoistă, îngăduitoare, stângace, subiectivă şi legătura noastră către perfecţiune; prin ea creăm şi ne înfrumuseţăm viaţa.
Dragostea nu este violentă, agresivă ci trezeşte în noi toate calităţile pe care le ascundem, învăluindu-ne defectele de ochii celui care ne priveşte.
Cele mai strânse legături sunt cele din dragoste în care se întâlnesc două suflete în grădina destinului cu alei interioare identice, ce cunosc toate simţurile date unui om să le trăiască.
Două suflete ce iubesc bogăţia înfloritoare limpede şi totuşi atât de profundă.
Două suflete ca expresiile îngrădite în metafora dragostei.
Două suflete cu conţinuturi valoroase care formează întreguri încheiate între ele plasate într-o propoziţie cu amestec de iubire şi pasiune.
Dragostea exprimă libertatea oamenilor şi puterea de a-şi potoli conflictele interioare astfel încât starea lor sufletească să fie stabilă chiar dacă voinţa noastră este câteodată rigidă. Originea şi rădăcina forţei noastre stă în noi. Sufletul, scopul nostru, caracterul se înalţă în ochii celui ce ne priveşte încât în noi se naşte lumina unui spirit nobil şi frumos. Când dragostea ne învăluie vrem un destin mai înalt fără limite ce ne poate îngrădi, iar pasiunea şi încrederea să fie punctul principal în care să staţionăm şi orice luptă contrară se va da în sinele nostru să căutăm esenţialul şi nu conflictul, pentru că atunci când iubim suntem îngerii celuilalt suflet.
Dragostea – un mister nedezlegat de mulţi, şi totuşi oglindeşte în interiorul lor.

Autor : Maria Dumitrache