Lăudăm dragostea şi pe cel îndrăgostit, dar ce facem cu cei care iubirea nu le e împărtăşită? Mai ales, să iubeşti un bărbat care nu îţi împărtăşeşte sentimentele poate fi mai dureros decât despărţirea în sine.

Dac-ar fi să-i dau o definiţie dragostei neîmpărtăşite, aş spune că: e o bătaie de vânt sterp acoperit de pălămidă într-un tablou întunecos de dureros. Întreaga fiinţă se mişcă pe paşi melancolici şi trişti, luptându-se cu interiorul ei fiindcă situaţia în sine nu constituie decât o creaţie imaterială şi nu poate fi dezvoltată sufleteşte de artistul care a ştiut să picteze tabloul unei inimi liniştite ducând-o spre starea debusolată şi plină de speranţă şi aşezând-o în peştera plăsmuită de pensula lui magică fără să-i inventeze un suflet care să-i stea alături, lăsând-o singură în răcoarea ei, în acest mediu plin de şiroaie de apă ce se las scurse ca un râu ce nu poate fi oprit.

Dragostea începe de la un sărut, un cuvânt lăsat scos de pe buze fascinante, de la o voce ce te face să tresari şi să îi împărtăşeşti şi cel mai ascuns gând; când eşti cu el/ea simţi că ţi se opreşte respiraţia şi inima nu te mai ascultă, bătând într-un ritm accelerat ca şi cum ar vrea să iasă, punându-se în mâna celui/cea care v-a cucerit întreaga fiinţă; simţi o gelozie inexplicabilă chiar şi prin tăcerea lui/ei iar posesivitatea reţinută mult timp ia naştere fără voia voastră; dacă trec orele şi nu primiţi nici o veste de la el/ea, vă răneşte şi vă întristează şi cădeţi pradă gândurilor tulburătoare, ţintuindu-vă în loc fără a vă mai dori să faceţi ceva pentru a ieşi din starea care vă acaparează. Dragostea e în sufletul tău şi îşi doreşte să pătrundă cu paşi eleganţi şi graţioşi în simţurile celui/cea care prin muzica răsunătoare a ştiut să vă dezarmeze, răpindu-vă în lumea tumultoasă şi pasională fără a mai fi stăpân pe voi şi îmbrăca-ţi expresia melodică a iubirii fără să vă gândiţi la consecinţe şi fără a vă pune întrebarea: “el/ea simte acelaşi sentiment de dragoste? “.

Dragostea neîmpărtăşită nu are speranţă în ochii celuilalt pentru care nu existaţi cu adevărat. Te simţi frustrat atunci când nu ţi se răspunde iubirii şi oricât aţi încerca să vă reveniţi din starea tulburătoare, o veţi face doar că trebuie să treacă timpul şi mai ales să vă convingeţi că fără speranţă şi fără afecţiune reciprocă nu există dragoste împlinită ci doar neîmpărtăşită. Dragostea e plină de romantism, pasiune şi e cel mai frumos dar cu care ne naştem. Dragostea nu e urâtă, dură şi tristă decât atunci când speranţele ne sunt spulberate şi visele care ne bântuie din momentul în care trăim starea de îndrăgosteală sunt plouate şi duse de vijelia unor furtuni aprige şi insistente.

Dacă treceţi prin faza «iubesc, nu mă iubeşte», câteva sfaturi v-ar prinde bine, şi anume:

1. Acceptă că sentimentele lui/ei sunt altele, în nici un caz dragoste. Depăşeşte cu capul sus această perioadă şi găseşte-ţi pe cineva care te va iubi aşa cum îţi doreşti.  Până la urmă va ieşi şi soarele pe strada ta!

2. Înconjoară-te de oameni care să te inspire şi care-ţi sunt dragi. Renunţă la nefericire în favoarea fericirii. Începe prin a aerisi camera sufletului, elimină toxinele, iubeşte şi respectă-te. Nimeni nu merită lacrima ta!

3. Gândeşte-te la viitor. Fă-ţi planuri, gândeşte în perspectivă. Orice hop te întăreşte ca om, te maturizează sufleteşte. Trecutul e bagajul nostru din care învăţăm!

4. Zâmbeşte şi trăieşte clipa. Amărăciunea nu trebuie să îşi sădească rădăcina în sufletul tău, elimin-o cu fericirea şi distracţia. Iubeşte-te şi respectă-te mai mult!

5. Ocupă-ţi mintea şi timpul cu diverse activităţi. Nu te uita în spate, ci mergi înainte! Nu te gândi la «ce-a fost» ci la «ce-ar fi fost dacă…». Meriţi ceva mult mai bun!

«Dacă dragostea ta nu este impartaşită şi devine implorare zadarnică pentru o răsplată a fidelităţii tale, si dacă nu ai forţa de a păstra tăcere, atunci, dacă exista vreun medic, mergi la el să te vindece. Căci nu trebuie să confunzi dragostea cu sclavia inimii. Dragostea care se roagă e frumoasă, dar cea care imploră este a unei slugi.» (Antoine de Saint Exupery)

Autor: Maria Dumitrache