Te-aştept, dragostea mea parfumată,
În noaptea prinsă în lumina purtată,
De un gând tainic, poetic şoptind:
-În aşternutul moale, să zburăm uitând…

M-am îmbrăcat cu rochia, roşie de dor,
Ce-mi dansează în cântecul, literelor de amor,
Şi vreau să înot în lacrimile tale tăcute,
Şi să mă scurg în sufletul tău prins, în gânduri triste.

Să mă respiri intens, aer din flori de frezie,
Să mă iei de mână, să îmi cânţi din petunie,
Şi din roze să-mi împodobeşti părul,
Pictându-l cu culori multicolore, ca pictorul .

În oglinda ochilor mei, să-mi şopteşti cuvinte,
Să mă priveşti, murmurându-mi o sonetă fierbinte,
Şi să zburăm de mână, pe-o petală de crin,
Să mă săruţi, şi să mă pierd în farmecu-ţi divin .

Te-aştept, dragostea mea parfumată,
Ca să mă porţi în cartea nopţilor uitată,
S-adorm pe pieptul tău, în braţele-ţi tandre,
Să-mi cânţi, să ne visăm pe-o filă sărutare .

Autor: Maria Dumitrache