Cu un an in urma scriam cam asa : “Aceasta aniversare a fost un bun prilej pentru mine sa il reintalnesc ieri, acasa la dansul, pe domnul Silviu N. Dragomir, o mare personalitate romaneasca.Dupa disparitia tatalui meu cu 5 ani in urma(Gica Stama-ar fi implinit anul acesta tot 85 de ani),sunt sigur ca din ceruri l-a rugat pe Dumnezeu si mi-a indrumat pasii intr-o zi de sambata, sa il recunosc dintr-o “multime “ pe acest om cu suflet nobil, Silviu N. Dragomir , un om minunat despre care citisem si auzisem multe lucruri frumoase si intelepte, dansul este omul care  mi-a redat increderea in desavarsirea misiunii mele spirituale.Va impartasesc cu sinceritate, bucuria pe care o am in suflet datorita primelor 3 carti din biblioteca mea, scrise de Silviu N. Dragomir, cu autograf personalizat de la autor, multe din lucrarile sale fiind tiparite intr-un numar mic  sau foarte mic de exemplare.”

Ce s-a intamplat in acest interval de un an de zile?Maestrul a continuat si continue sa scrie…iar eu, am repetat vizita, am mai achizitionat si alte lucrari cu autograful dansului si spre bucuria mea, am primit cele mai sincere sfaturi cu privire la cartea la care lucrez si mi-a oferit tot sprijinul legat de colectia mea personala de Carti postale vechi cu Slanic Prahova.Ne-am auzit zilele acestea la telefon, cu urarile cuvenite pentru aniversare si am fost onorat de o invitatie a maestrului, de a-i face in saptamanile urmatoare o noua vizita la domiciliul dansului din Bucuresti.

Va promit dragi prieteni, dupa aceasta vizita, ca voi scrie un articol interesant legat de aceasta legenda a cartofiliei, a colectionarilor romani, SILVIU N. DRAGOMIR.

Silviu N. Dragomir s-a nascut la data 4 octombrie 1930 in orasul Roman.Aici a urmat scoala primara si liceul teoretic “Roman Voda”(primele 7 clase) dupa care, datorita convingerilor sale politice, anticomuniste, a fost un an si jumatate intemnitat(minor fiind).

A terminat  ultima clasa la Colegiul “Dimitrie Cantemir” din Bucuresti si a sustinut bacalaureatul in 1950. La data de 14 august 1948, cand avea numai 17 ani si era elev la Liceul de baieti din Roman, fusese condamnat la inchisoare corectionala de la 5-10 ani, pentru instigare publica, asa cum reiese din dosarul nr. 237. A fost inchis in urma participarii la o manifestatie culturala din liceu, cand totul a denaturat intr-un cortegiu funerar, inscenat, desi e greu de crezut pentru acele vremuri, chiar generalissimului I.V.Stalin, pe atunci mare conducator al Uniunii Sovietice. Silviu N. Dragomir atarnase in cuier portretul lui Stalin, cu capul in jos, iar colegul sau, Ovidiu Socor, se asezase cu fundul pe tablou, ceea ce era o mare lipsa de respect, dar si un mare curaj. Si-au asumat consecintele, desi sperasera ca, din solidaritate, ceilalti nu ii vor turna. Nu au fost turnati, dar pozna s-a aflat la securitate, sub forma de gluma si acesti elevi au fost arestati. Desi Silviu N. Dragomir fugise in munti, pentru ca securitatea sa-i piarda urma, a venit la proces, pentru a fi solidar cu ceilalti. Tatal sau, preot cunoscut in Roman, a reusit prin pledoaria lui sa impresioneze judecatoarea. Aceasta le-a acordat elevilor o pedeapsa minima, de un an si jumatate. Au fost condamnati in virtutea articolelor 249, 250 si 251 din procedura penala si dusi la Vacaresti. Acolo, Silviu N. Dragomir a intalnit cativa oameni din elita tarii, generali ai armatei regale.

A stat inchis o luna, timp in care a cunoscut rigorile temnitei: dormitul pe prici, ca hrana terciul si arpacasul, cat si iesirea la aer, doar cateva minute. De aici, a fost trimis la reeducare, la Targsor. Detinutii, toti tineri, teseau america, o panza groasa pentru lenjerie si aveau norma zilnica de 28 de metri.

La eliberarea din detentie, a incercat sa se inscrie la liceu pentru a continua studiile, dar, mentionand in autobiografie ca a fost arestat, nu numai ca nu este primit, dar va fi exmatriculat din toate scolile din tara. Este chemat la Bucuresti de o ruda, care voia sa-l ajute, pentru ca il cunostea pe secretarul liceului Dimitrie Cantemir si spera sa-l poata inscrie acolo. Pentru a reusi sa se inscrie, la secretariat este sfatuit ca, in autobiografia, ce se cerea in mod obligatoriu, sa omita faptul ca a fost arestat si apoi exmatriculat din toate scolile.Aceasta omisiune ii va permite elevului sa termine Liceul Cantemir si apoi sa se inscrie la Facultatea de Transporturi(Institutul Politehnic Bucuresti) Foloseste aceeasi strategie, in ceea ce priveste trecerea sub tacere a perioadei de detentie, sfatuit de aceasta data de directorului Institutului de Cai Ferate, care ulterior a si fost arestat.

In anul 1956, cand in urma Revolutiei din Ungaria s-au facut exmatriculari masive in facultati, Silviu N. Dragomir scapa, datorita acestei omisiuni, in timp ce, un alt coleg, Brisca Adrian, este exmatriculat si chiar arestat mai tarziu. Dupa terminarea facultatii, Silviu N. Dragomir lucreaza ca inginer si prin 1961 a propus publicarea unei monografii a orasului sau natal, Roman, lucrare respinsa de edituri deoarece ca fost detinut politic nu facea parte din Uniunea Scriitorilor.

Pana in 1989 a publicat doar unele articole separate in periodice de importanta mai redusa(ziare, reviste, almanahuri,s.a) care-I puteau fi mai accesibile.

Dupa Revolutie-castigandu-si dreptul la o libera exprimare-a fost angajat ca redactor la ziarele “Dreptatea”(aprox. 200 de articole), “Romania”(10 articole), “Cotidianul” (aprox. 600 de articole), iar apoi a devenit analist politic la “Luceafarul Romanesc” din Montreal(Canada).

Incepand din anul 1961 a inceput sa scrie si lucrari independente, ajungand, in momentul de fata la 30 de carti(majoritatea publicate sau pregatite sa intre la tipar).

Specialist in filatelie, cartofilie si marci postale, Silviu N. Dragomir este cunoscut sub numele de “parintele colectionarilor”.Iata ce spunea dansul  despre aceasta pasiune : “ Domnule, de mic copil am căpătat această pasiune, respectiv de când venea Nicolae Iorga la bunicul meu, la Liga culturală română de la Oituz. Am poze de atunci cu Iorga, cu tata – care era şeful bibliotecii acestei Ligi. Ea era sub patronajul lui bunică-miu, Iulian Dragomir. Ţin minte că venea Regele Mihai aici, în fiecare an la 6 august. Îl aştepta garda de onoare. Steagul luptelor din primul Război Mondial de la Cireşoaia l-am donat la aşa-zisul muzeu de la Oituz. Nu mai ştiu dacă cei de aici au făcut şi muzeu, că nu am mai ajuns pe acolo… Toată colecţionistica am îmbrăţişat-o. Am început cu filatelia, care era cea mai frumoasă. Apoi am început să colecţionez cărţi poştale, după care au urmat şi celelalte, numismatica, toate celelalte variante colecţionistice.”

Maestrul are o activitate prolifica si incepand din 1998 a scris si publicat an de an 1-2 carti.A inceput cu Enigme in jurul nostru, o carte in prefata careia critical Barbu Cioculescu afirma :”a trai sau nu inconjurat de miracole, iata o problema a fiecaruia, legata de un al saselea simt pe care unii, spre luminarea si bucuria lor, il poseda, pentru ca ei tocmai asta fac, atrag atentia asupra locului unde se savarseste miracolul…Nu toti poetii scriu versuri, ceea ce nu prea se stie de catre unii oameni.Dar cu totii comunica descoperirile lor, cu sincera, copilareasca deschidere, cu glas inspirit.Un asemenea poet, simtitor de miracole, gata sa arate locul unde a ramas pecetea acestora si temeiul lor este domnul Silviu N. Dragomir, neobosit calator pe drumurile tarii, indragostit de istorie si iscoditor de adevaruri ascunse, nebanuite, uitate si cateodata respinse, daca nu chiar puse sub semnul indoielii de catre istorici”.

  In aceste zile aniversare, dati-mi voie domnule Silviu, sa va transmit in numele meu personal, al familiei mele, al echipei “Jurnalul de Drajna” & “Renasterea Ogretinului”, in numele tuturor locuitorilor  din Comuna Drajna , in numele  colegilor si prietenilor mei (inclusiv cei de pe facebook), cu ocazia implinirii celor 86 de ani, multa sanatate si putere, Dumnezeu sa va ajute cu ragazul credintei divine necesar pentru scrierea urmatoarelor zeci si zeci de carti!

La multi ani, va iubim si va pretuim !!!

Ninel Stama, Ogretin- 07.10.2016