Nu trebuie să te macini pentru ceea ce nu există şi nu poţi să atingi; trebuie să fii liber pentru ceea ce există şi pentru ceea ce poţi să atingi!

-Vorbe mari, aş spune. Să înţeleg că vom vorbi despre libertate astăzi, oglindă-oglinjoară dar ce se întâmplă atunci când ne simţim constrânşi de anumiţi factori din viaţa noastră şi nu putem să ne simţim liberi, aşa cum ne-am dori?

Înhămarea cu libertate aduce bunăstarea de care avem nevoie. Constrângerile nu au ce căuta în sufletul şi mintea noastră. Dar dacă vreodată am fost captivi propriei noastre închisori – în temniţa conştiinţei sau lăuntrică – eliberaţi vom putea observa că libertatea este supremă, e mult mai frumoasă faţă de cel/cea care nu a căzut niciodată în captivitate.
Libertatea este vie şi este ceea ce avem mai de preţ , fie că vorbim de cea lăuntrică sau a conştiinţei. Sufletul trăieşte, gândurile trăiesc, cuvintele zbor – toate într-un singur material: Libertate.

-Cineva îmi spunea că e pregătit pentru a da piept cu ceea ce există, dar îi place să fie liber să viseze şi să creadă că există ceea ce nu există, fără a fi măcinat.

Nu trebuie să ne pierdem liniştea, ci să nu încetăm a căuta ceea ce nu există şi totuşi există pentru că imaginaţia noastră ne poate duce în locurile dorite şi să ne îmbrace cu vibraţiile unor visuri ce ni le dorim împlinite. Când visurile şi dorinţele noastre se mişcă conduse prin mesajele gândurilor noastre, ele pot influenţa drumul lor spre împlinire ajutate de libertatea întreţinută de sufletul şi mintea noastră. Sanai spunea: ”Ştii unde se dă pe faţă preţul omului liber? – în renunţarea la masa pe care i-o oferă zgârcitul”.

-Sunt persoane care se întreabă: De ce eu nu pot să fiu liber şi celălalt poate? De ce el ajunge să-şi îndeplinească visul şi eu nu pot? Ce mă reţine?

Unele persoane sunt constrânse de a fi libere şi să atingă ceea ce există, din anumiţi factori sau din cauza anumitor situaţii care îi determină să fie statornici , în sensul că au fost educaţi şi s-au autoeducat într-un anume fel ce nu le permite să se schimbe şi să viseze la ceva mai mult – a-şi dori libertatea împlinirii unor dorinţe ce şi le vor atinse… dar suferinţa poate fi transformată în libertate, visul avut poate să înflorească.

-Oare când îţi pierzi libertatea lăuntrică, nu te pierzi pe tine?

Libertatea este esenţială. Ce e de fapt libertatea? Posibilitatea de a acţiona după propria voinţă sau dorinţă; libertatea este raiul nostru spiritual. Libertatea este pretutindeni: în natură, în noi. Libertatea îşi face loc oricând, oriunde şi nu poate fi împiedicată căci interiorul nostru îşi doreşte să înflorească, să zburde, să iubească, să dăruiască viaţa – gândurile noastre sunt intense şi în fiecare zi produc fructe ce-aşteaptă să fie culese cu speranţă şi zâmbet de lumina dorinţelor care străbat sufletul nostru , pentru a fi împlinite. Se spune că suntem liberi doar dacă suntem stăpâniţi de raţiune dar libertatea există în tot şi în toate; libertatea animă sufletul nostru; libertatea ne predă cunoştinţe noi, descoperiri noi, cu-n rezultat ale unei activităţi ce-şi doreşte să fie vie, reală. A fi liber înseamnă să faci ceea ce vrei. Libertatea este schimbarea dar şi cugetarea, nu prin teorie ci prin practică.

-Libertatea acţionează după cum ne dorim noi? Dacă mâine vreau să zbor, pot să o fac? Numai aşa simt acum că aş fi liberă.

Cu gândul poţi face orice îţi doreşti. Pentru a găsi un sens în viaţă trebuie să fii liber; pentru a zbura, închide ochii, gândeşte-te la liniştea aripilor care dansează pe cerul senin şi vei simţi în tăcerea gândurilor cum zbori, fără limită; eliberează-te de constrângeri şi suferinţă şi trăieşte-ţi libertatea creată de esenţa conştiinţei şi lăuntricului tău. Fii liber/ă şi flămând/ă după libertate , redescoperă-te în fiecare moment şi hrăneşte-te cu stimulii neîncarceraţi.

Până data viitoare – deschide poarta care te ţine încuiat/ă în propria ta temniţă şi foloseşte-te de libertate pentru a fii fericit/ă şi împăcat/ă cu tine dar mai ales să vibrezi de viaţă într-o continuă căutare.

Autor : Maria Dumitrache