Sunt doar eu şi fumul de ţigare. Un fum încorporat în bărbatul care stă aievea ca un cerc mare ieşit de pe buzele care se articulează jucăuş, lăsându-l să se aşeze pe o filă a unei poveşti cu parfum de cafea proaspăt măcinată . Machiajul nu-mi este strident dar şi ieri la fel a fost când m-am afişat zâmbitoare şi punctuală la balconul unui vis ce-a reuşit să mă îmbrace cu speranţa unui gaz al optimismului ambalat într-o hârtie fină şi parfumată cu un dialog al buzelor întredeschise, părul de un negru închis, ochii aproape dureros de frumoşi ce sclipeau certându-mă pentru rochia purtată, abătându-i atenţia pe decolteul bine definit ce-l făcea absent la vorbele pasagere ce se lăsau călătoare în aerul singuratic fără să le mai ofere vreo importanţă .
-N-ai chef de conversaţie ? m-am trezit întrebându-l .
În spatele ferestrelor închise se simţea o nostalgie mistuitoare pe care el o îmbrăcase, şi ciudată pentru mine , doar era clipa perfectă să simtă cascada tulburătoare şi fierbinte ce odinioară fusese o iluzie dar acum … azi făcea parte din realitatea unui timp al unor gânduri prinse în fotografii sublime ce ofereau senzaţii bete şi tremurătoare ca nişte perle ivite în aerul fermecat şi care aşteptau să fie culese de mâinile lui pierdute în buzunarele nisipoase ce se zbăteau de a se elibera, cuprinzând pielea mea fină ce ardea la lumina unor lumânări, iar ceara încă topită se prelingea pe gât , sâni doar să lase urme delicate în valuri distorsionate pentru ca el … să pornească în căutarea coapselor, dezmierdându-le cu degetele lui jucăuşe şi pricepute .
-Eu … m-am împrăştiat în paharul de vin . Aş vrea să simt frigul iernilor geroase dar apa fierbinte cu care mă scaldă ochii tăi , m-au sfărmat dintr-o clipire şi nu am avut pretenţii mari ci o simplă dorinţă arzătoare ce stă în interiorul meu şi vreau să o ating şi să o respir, dar imaginea ta pe acordurile lui Vivaldi m-au încătuşat într-o aură lichidă şi încâlcită a gândurilor ce odată au fost netede şi clare .
-Şşt , peisaj viu … Să ascultăm simfonia în timp ce degetele tale să-mi încercuiască sprâncenele, apoi ochii ce îţi urmăresc fiecare mişcare . Atinge-mi buzele ce se vor descoperite de gura ta flămândă şi încet , încet să trăim într-o singură poveste afrodiziacă unde săruturile noastre să se piardă în cele patru anotimpuri, aducându-ne acel efect al unui dialog inedit, orb şi plin de căldura unor nopţi celeste iar curentul respiraţiei noastre să ne ducă departe … printre forme însufleţite doar pentru noi, şi să lăsăm firele fugitive şi coloristice ale unor şoapte contopite să ne aducă în cercul unui fum de ţigare .
-Aş putea , cu ochii închişi să-mi reamintesc mâine tot ce-am trăit azi ?
-Cafeaua proaspăt măcinată şi primul fum ce îţi va atinge buzele şi-ntr-un cerc se va ivi în aerul dimineţii , îţi vor reaminti că nopţile sunt frumoase dar zilele sunt un cadou, oferindu-ne concentrarea şi reculegerea cu noi înşine spre a gusta şi a ne modela fiecare fisură ce e agăţată pe sufletul nostru , iar eu te voi aştepta într-un conţinut sufletesc complet transparent, să trăim clipa unei naturi ce doarme în crengile duioase şi îmbelşugate care se lasă atârnate pentru a fi cuprinse în palmele călduroase şi înfometate … şi florile … ele ne vor aduce aminte că am mai trăit această filă îmbătată în litere hipnotizante şi pline de esenţe ale unui joc de reflexii neuitate .

Autor: Maria Dumitrache