Ciută rătăcită ar fi fost bărbatul
Fără mângâierea ierbii din răzor
Disperată cursă unde alergatul,
Sport de unul singur – necâştigător

Ar fi fost pădure fără lăcrămioare,
Neiubite trupuri – nesfârşit algor,
Despletite ramuri de frunziÅŸ ÅŸi floare
Infinite toamne – deprimant decor.

Foc fără scânteie, fără de sclipirea
Tainicilor clipe de trăiri în doi,
Vrajă fără leacuri unde teurgia
N-ar putea să pună vieţilor altoi.

Ar fi fost arcuşul văduv de vioară
Nenuntită clipa întâlnirii lor,
Vals de unul singur ce te înfioară
Cântecul funebru scris în re minor.

Ce-ar fi fost bărbatul singur în iubire?
Un actor ce-şi joacă ultimul său rol,
Monolog pe scenă – tristă amăgire
Casa e închisă, teatrul este gol.

Ce este cu tine? Este primăvară!
Simfonia lumii în culori şi-n cânt
Viaţă, împlinire-n formă inelară
Tot ce-i fără tine, puse într-un cuvânt.
Femeie!

Autor : Angelina Nădejde – versuri din volumul “Suflet la ofertă”