Cutiuţa cu poveşti: Răţuşca Lina cea năzdrăvană

16 decembrie 2015, ora 20:30, in categoria Sertarul cu creatii

Intr-un taram fermecat, acolo unde gasesti pomi vorbitori, flori jucause, traia o ratusca care nu asculta pe nimeni si era tare nazdravana. Intr-o zi, jucandu-se cu prietenii ei care erau mult mai ascultatori si linistiti decat ea, ratusca Lina lua o piatra si-l lovi peste aripa pe ratoiul Dino, prietenul sau. Dino cazu dintr-odata la pamant, plangand de durere dar nu ii spusa nimic Linei ci se ridica, isi lua ramas bun de la ceilalti ratoi si pleca spre casa. Ajunsa pe prispa casei, mama o intreba pe Lina:
- Lina, ce-a patit Dino la manuta?
- Nu stiu ce-a patit la mana, spuse ea abtinandu-se sa nu planga.
-Ceva tot s-a intamplat. De ce nu-mi spui? Te-ai batut cu el?
- Nu! Nu! incepu sa strige ratusca Lina si fugi in camera ei. Linei ii paru rau ca urla la mama ei. Se tot fosnea in pat incercand sa adoarma si cand reusi, intr-un final, sa adoarma, de sub plapuma iesi o pietricica. Care pietricica? Cea care i-a lovit aripioara lui Dino.
- Nu te aseza pe mine! se auzi un glas subtire.
- Cine a vorbit? intreba Lina pivind in jur.
- Nu stii cine sunt? Eee…! Eu sunt, pietricica, ii raspunse acelasi glas subtire.
Doar atunci, ratusca Lina observa ca era gata sa se aseze cu spatele pe pietricica.
- Ce faci? Mai de dimineata ai vrut sa-mi spargi capul, iar eu te-am iertat. Iar ma superi? o intreba pietricica si vru sa sara din pat.
- Nu pleca, nu iti fac nici un rau! striga ratusca Lina. Sunt trista, pietricica! ii spuse plangand.
- Cum te numesti? intreba pietricica.
- Ma numesc Lina. Tu?
- Eu sunt Roxi. Si de ce esti trista? o intreba mirata pietricica.
- Sunt trista pentru ca l-am lovit pe Dino peste aripioara si din cauza mea el o sa stea cu manuta in gips, mama e suparata pe mine… . Of, nu stiu cum sa-mi repar greseala. Ma ajuti Roxi? Ma ajuti? Promit ca o sa fiu cea mai cuminte ratusca din lume! spuse Lina cu lacrimile in ochi.
Dupa ce statu cateva secunde pe ganduri, pietricica Roxi isi zisa in sinea ei ca oricine se poate schimba, iar ratusca Lina nu era chiar atat de nazdravana si este foarte important ca isi recunoaste greseala.
- Bine, te voi ajuta. Tot ce trebuie sa faci este sa-ti ceri iertare, atat fata de prietenul Dino cat si fata de mama ta. Intotdeauna trebuie sa ne cerem iertare atunci cand gresim si sa invatam din greselile noastre, ii spuse pietricica Roxi.
- Maine dimineata asa o sa fac. Esti cea mai buna prietena a mea, Roxi! spuse incantata Lina si apoi adormi cu pietricica in brate.
Si, uite-asa, tinand cont de sfatul pietricicai, dis de dimineata de cum se trezi, se spala pe ochisori si pe dintisori, isi saruta mama pe obraz si-si ceru iertare pentru comportamentul de deunazi, lua ghiozdanelul gata pregatit si fugi la scoala. De cum il zari pe Dino in curtea scolii, fugi spre el si-l lua in brate, apoi isi ceru iertare, iar de-atunci sunt nedespartiti. A-ti recunoaste greseala si a-ti cere iertare te face un om bun!

Autor: Maria Dumitrache

 
Te invitam sa dai un like paginii de Facebook Jurnalul de Drajna: