Radu era un dansator minunat. În braţele lui, Crina se simţea fericită, protejată, iubită şi adorată.Pluteau pe ringul de dans amândoi sub privirea celorlalţi veniţi la această petrecere organizată de Radu pentru a-şi sărbători ziua de naştere.
-Eşti curtată de privirile insistente ale acestor bărbaţi macho care te savurează şi cred că sunt invidioşi pentru că te afli în braţele mele, îi şopti Radu la ureche.
Crina îi zâmbi , apoi îşi privi invitaţii. Observă că era sorbită din ochi de el, bărbatul care-i mângâia visele în fiecare noapte, dar fără să-i dea prea multă atenţie se întoarse spre Radu.
-Îţi place să mă tachinezi, dar nu …nu cred că sunt atât de privită precum susţii, tocmai ce-am scrutat cu privirea invitaţii şi toţi îşi vedeau de treburile lor.
-Să lăsăm acest aspect. Spune-mi că te distrezi de ziua mea. E o zi specială.
-Da, ai dreptate. Mă simt bine, îi spuse Crina dar gândurile îi zburară spre acel bărbat matur, interzis dar de care se simţea atrasă.
-Să-ţi aduc ceva de băut? o întrebă Radu.
-Un pahar de apă plată, te rog.
Nu avea deloc poftă de dans, de această aglomeraţie care îi displăcea. Îşi dorea doar să stea cuibărită în braţele bărbatului care îi dădea acea senzaţie de furnicături neastâmpărate şi fluturaşi prinşi în stomăcel. Părăsi încăperea şi se îndreptă spre terasa restaurantului. Spre surprinderea ei, bărbatul acela era în spatele ei, urmând-o.
-Dansezi foarte frumos, Crina. Eşti ca un fulg plutitor şi atât de atrăgătoare, draga mea încât mă faci să mă pierd în atingerile degetelor tale micuţe şi nedezlipite de ale mele.
Uşor îmbujorată, Crinei începu să-i bată inima nebuneşte de tare, dorindu-şi ca aceste clipe să nu se sfârşească niciodată. Era atrasă de acest bărbat cu ochii albaştrii. Se simţea pierdută în privirea lui.Vocea lui încântătoare şi caldă cu o tonalitate valsată şi atât de sensibilă o dezechilibra, dar aşa era ea, Crina atunci când febra îndrăgostirii o acapara pentru că ieşeau la iveală emotivitatea şi inocenţa ei atât de frumoase şi plăcute dar şi incitante pentru un bărbat.
-M-ai vrăjit, Crina, îi spuse Romeo în timp ce mâinile lui erau eliberate pe materialul rochiei purtate de ea.
-Mai bine am dansa. Mă simt destul de stânjenită.
-Nu trebuie să te simţi ruşinată ci doar fericită. Noaptea trecută a fost una memorabilă pentru mine, îi spuse el atingându-i părul cu mişcări line şi atât de catifelate încât pe Crina o cuprinse dorinţa de a se lăsa abandonată în braţele lui, dar de teamă se eliberă din mâinile lui şi se îndreptă spre Radu, lăsându-l în urmă pe Romeo. Nici măcar nu-şi întoarse capul să îi privească reacţia , nu-şi dorea decât să fugă cât mai departe, cât mai departe cu putinţă de acest bărbat care o înspăimânta, dar în acelaşi timp era geloasă când le făcea ocheade insinuante altor femei sau dacă dansa cu vreuna .
-Ce s-a întâmplat? o întrebă Radu speriat de fuga ei din braţele acelui bărbat. O privi adânc în ochi şi ştia că se întâmplase ceva cu ea.
Crina îşi ceru scuze pentru reacţia ei atât de puerilă şi când el vru s-o invite la dans, îl refuză politicos şi se îndreptă spre toaletă. Crina se privi în oglindă, spunându-şi că se purta ca o adolescentă. Se tamponă cu puţină apă rece pentru a-i trece îmbujorarea din obrăjori şi se întoarse înapoi, dar nici nu ieşi bine din culoarul care ducea spre locul unde erau aşezate mesele că Romeo o prinse de mână şi o trase spre el.
-De ce fugi de mine? o întrebă privind-o satisfăcut că şi ea căzuse în mrejele lui.
-Nu fug, doar că este prea fierbinte atmosfera şi mă dor picioarele de la tocurile astea înalte. Nu sunt obişnuită cu încălţări de acest gen, oricât ar fi ele la modă. Cred că ar fi mai bine să mă retrag. E târziu şi mâine am o zi foarte obositoare şi aglomerată.
Romeo o luă în braţe şi vru s-o sărute dar ea se retrase.
-Noaptea trecută a fost foarte pasională, îi spuse el zâmbind. Am rătăcit prin pielea ta cu buzele pătrunzându-ţi fiecare por aromat şi trupul tău …o, trupul tău care mă chema la dezmierdări dulci şi atât de pătrunzătoare! Ştiu că încă mă doreşti! Uit complet de mine în braţele tale. Aş face dragoste cu tine în fiecare moment al vieţii mele, să-mi pierd raţiunea în părul tău căzut pe pieptul meu într-o compatibilitate tainică şi jucăuşă, să ne dăruim reciproc prin gesturi pasionale şi din suflet. Oare ce s-a întâmplat cu tine de eşti aşa rece dintr-o dată?
-Romeo am petrecut o noapte frumoasă, superbă aş îndrăzni să spun şi sigur nu am s-o uit aşa de repede doar că …tu nu eşti pentru o femeie. Fidelitatea nu e punctul tău forte şi cred că ar fi mai bine să ne oprim aici. M-am simţit atât de umilită în momentul în care ai dansat şi ai început să flirtezi cu toate fetele în această seară şi pe lângă asta mă simt ca o fetiţă pierdută şi neputincioasă, iar această stare nu îmi este pe plac pentru că nu sunt sunt eu asta …nu acum!
Crina fără să-l lase să mai spună ceva, se întoarse cu spatele la el şi se îndreptă spre garderobă. Îmbrăcă paltonul şi ieşi pe uşa restaurantului. Trase adânc aer în piept şi urcă într-un taxi din staţia care se afla la câţiva metri de acel loc. Întregul drum parcurs de la restaurant până la umilul ei apartament aflat undeva la câteva străzi depărtare, nu-şi putu lua gândul de la Romeo. Se îndrăgostise de el, dar mai există şi-un alt bărbat în viaţa ei care o iubea, iar ea nu putea să-i răspundă sentimentelor lui şi spera că poate într-o zi se va trezi la realitate şi o să-şi dea seama că ea nu e pentru el şi că merită o femeie mult mai bună. Când ajunse acasă, luă telefonul şi îl sună pe Radu, cerându-şi scuze pentru plecarea ei neanunţată.
-Radu, îmi pare rău că nu te-am anunţat că plec. La mulţi ani încă o dată şi… vorbim mâine.
-Crina …făcu o pauză Radu şi apoi reluă. Nu trebuie să îţi ceri scuze, ştiu că suferi, ai crezut că nu o să-mi dau seama dar … sunt aici la orice oră şi ştii acest lucru foarte bine. Se opri, inspiră adânc şi adăugă …mi-aş dori să te consolez.
Pe Crina o poticniră lacrimile. Ştia că o iubeşte dar nu putea să-i răspundă la fel. Inima ei aparţinea acelui bărbat care o ducea de la extaz la agonie şi invers.
-Sunt bine, Radu. Noaptea e un bun sfetnic şi mâine am să fiu din nou femeia pe care o ştii: dură, puternică şi lipsită de scrupule. Cred că nu ar fi trebuit niciodată să îmi dau masca jos şi să fiu vulnerabilă pentru vânătorii de trofee, dar orice lecţie de viaţă se învaţă pe pielea noastră. La mulţi ani, încă o dată şi tot ceea ce îţi doreşti să se împlinească. Chiar îţi doresc asta din tot sufletul. Ne auzim mâine.
Crina puse receptorul în furcă şi îşi şterse lacrimile. Trebuie să mă abţin, nu merită, îşi spuse.

Va urma

Autor: Maria Dumitrache