Centenar Maria Tănase – «Ciuleandra» muzicii lăutăreşti
25 septembrie 2013, ora 21:01, in categoria Cultural
Pe 25 septembrie se împlinesc 100 de ani de când s-a născut cea mai mare voce a cântului popular românesc, unica şi irepetabila Maria Tănase.
Îmi amintesc verile copilăriei, la bunici pe plaiurile bănăţene de munte. Bunicul nu avea televizor, smartphon-uri sau alţi “roboţei” moderni. Ceea ce avea, era un patefon vechi care scârţâia şi câteva discuri vechi cu muzică lăutărească interpretată de Maria Lăutărescu.
Se naște în 1913 în mahalaua Cărămidarilor din București, fiind al treilea copil al Anei Muntean, originară din Cârța, şi al florarului Ion Coandă, oltean de origine.
Apare pe scenă, pentru prima dată, în anul 1921 pe scena Căminului Cultural „Cărămidarii de Jos” din Calea Piscului.
CARIERA ARTISTICĂ A ARTISTEI MARIA TĂNASE
În mai 1934 se angajează la Teatru „Cărăbuș -Express” cu pseudonim Mary Atanasiu, ales de Constantin Tănase. Primele înregistrări pe discuri de ceară le-a facut în anul 1936 sub patronajul casei de discuri londoneze “Columbia”, cu ajutorul artistei Aurora Sotropa, de care a legat-o ulterior o mare prietenie și la invitatia căreia a mers la Viena pentru a face noi înregistrări, în toamna aceluiasi an. Apariția Mariei Tănase, o interpretă necunoscută, căreia vestita si vechea firmă londoneză îi imprimă un număr mare de discuri se înregistrează ca un eveniment. În 20 februaurie 1937, Maria Tănase debtează la Radio București. Maria Tănase a fost cea care a fost aleasă să reprezinte cântecul popular românesc, în cadrul Expoziţiei Internaţionale de la New York din anul 1939.
Aceea a cărei muzică a fost interzisă de regimul legionar, cea care îşi dăruia cele mai scumpe rochii fetelor tinere şi sărace pe care le întâlnea în drumurile ei. Cea care avea dosar la Securitate. Cea care s-a iubit cu Brâncuşi. Cea care a fost însoţită pe ultimul drum de un val de oameni, cum numai la moartea vreunui mai mare al lumii se poate vedea.
Fata cu părul bălai şi ochi verzi
Maria Tănase – una dintre cele mai mari românce,și era de o frumusețe deosebită. O personalitate dincolo de pragul scenei pe care i se învolbura cântul. O poveste de viaţă atât de adevărată, încât dacă ar fi să fie ecranizată, acest lucru ar trebui făcut cu mare grijă, pentru a nu cădea în păcatul “telenovelizării”. Amanţii, dosarul de la Securitate sau faptul că a apărut într-un pictorial jucând şah nu-i pot ştirbi imaginea. Avea părul bălai şi ochi verzi. Florarul Ion Tănase din mahalaua Cărămidari, iubitor de teatru şi de operetă, era tare mândru de fata lui: când se punea pe cântat trezea la viaţă mahalaua. Documentele amintesc cum, în 1928, la numai 15 ani, i se propune să participe la ediţia din acel an a concursului „Miss România“. Maria îmbracă o rochie imprimată cu flori de măr (croită de sora ei mai mare), şi ajunge în faţa comisiei. Totul la superlativ, până când trece la proba costumului de baie. Verdictul este rapid: are picioare prea groase! Măria şi Mărioara noastră se mânie, şi se duce direct la Balul Presei de la Cercul Militar. Acolo cânta o orchestră renumită, cea ”a lui Iduardo Bianco”. La un moment dat, dansează numai fata florarului, care pluteşte de fapt, orchestra ţine ritmul după paşii ei, acordeoanele aproape că se rup. Să nu uitaţi niciodată această ”scenă”, deoarece aici este cu adevărat Ea.
Presa bucureșteana vuia ….
A doua zi presa bucureşteană vuia, încercând să afle cine este „dansatoarea de la Balul Presei“. În cartea “Maria cea fără de moarte” (2003), Gaby Michailescu-omul care a fost impresarul artistei, povesteşte că frumuseţea ei a fost atunci apreciată de un tânăr medic de la Spitalul Central, care o cucereşte şi îi “dăruieşte” un copil. Medicul îi propune Mariei să avorteze, iar ea nu mai putea avea niciodată copii.
Pe la 17 ani se angajează casieriţă la Herdan, un restaurant unde se mânca pe săturate cu numai şapte lei. Apoi, într-o zi, Constantin Tănase a dat sfoară-n ţară că Teatrul Cărăbuş caută tineri talentaţi pentru muzica uşoară. Astfel, în 1934, la Grădina Cărăbuş putea fi văzut un afiş pe care apărea numele Mary Atanasiu… Maria reuşise…Ce a urmat este istorie. S-a încetăţenit chiar ideea că nu mai este aproape nimic de spus despre ea. Dar cum istoria cedează în zilele noastre locul aspectelor picante din viaţa unui om, să spunem că scoatem în evidenţă nu picanterii, ci…aproape cum a fost cu adevărat o femeie de neuitat atât în viaţă, cât şi ”în moarte”.
În 1938 se integrează in colectivul artistic al “Alhambrei” intemeiată de omul de teatru Nicolae Vladoianu, acceptând să cânte cu un taraf țărănesc alcătuit de ea. După succesul cu “Constelația Alhambrei” acceptă să-și verse tolba cu cântece pe estrada restaurantului “Neptun”, langă Piața Buzesti, unde îi va cunoaște pe Nicolae Folescu, marele nostru cântăreț de opera, scriitorul Alexandru Hodoș, sculptorul Mac Constantinescu, poetul Camil Baltazar, dipliomați si oameni de afaceri străini, atrași de noutatea și frumusețea folclorului românesc, desăvârșirea doinelor noastre și întelepciunea cuprinsă în versul românesc, rezultat din lunga si grea suferința. Începând cu 1939 se deschide activitatea internatională a talentatei interprete. Maria Tănase si Grigoraș Dinicu sunt desemnați “ambasadori ai muzicii populare românesti” la expoziția internationala de al New York.
A cochetat puţin cu teatrul şi cu cinematografia. A jucat pe scena Teatrului Municipal în ”Cadavrul viu” (1945) şi în ”Horia” (1956). A cântat în opereta ”Mascota” (1944) şi a avut rolul principal în comedia muzicală ”Sfinxul de la Hollywood” (1946). A cântat în filmele ”Se aprind făcliile” (1939 – film care s-a pierdut), ”România” (1947), ”Ciulinii Bărăganului” (1958) şi în scurt-metrajul ”Amintiri din Bucureşti” ( 1958).
În primăvara anului 1963, fiind într-un turneu la Hunedoara cu Taraful Gorjului, află că este bolnavă de cancer la plămâni. Întrerupe turneul, rugând-o pe Mia Braia să o înlocuiască. Se stinge din viaţă la Spitalul Fundeni, pe 22 iunie 1963.
De-a lungul timpului, Maria Tănase a cântat alături de mari instrumentişti. Unul dintre marii muzicieni români care îi datorează debutul său în meserie a fost regretatul Johnny Răducanu.
Acesta îşi amintea: ”Coana Maria era ca o regină. Avea o broşă mare în frunte, atât de mare că putea să cumpere cu ea tot bulevardul Brătianu. Se îmbrăca de la Paris. Lucrase cu tata, pe care-l luase în formaţia ei, alături de Grigoraş Dinicu şi Fănică Luca. După război, Coana Maria Tănase avea trupa ei, în care mă adoptase şi pe mine. Făceam turnee prin toată ţara”.
Astăzi, la sărbătorirea centenarului Maria Tănase, să ne amintim cu drag de marea doamnă a muzicii lăutărești românești, această ,,privighetoare” a unor vremuri de mult apuse, dar totuși prezente și vii în inimile noastre, deoarece cântecele ei reînvie peste generații prin vocile artiștilor care au rămas îndrăgostiți de muzica ei.
Sursa:
Evz.ro
wikipedia
Autor : Flavia Pătrana
Am crescut cu melodiile Mariei Tanase in suflet, si acum o ascult cu placere!
nu te voi uita niciodata!