Au înflorit cireşii,
O,Doamne, ce splendoare!
Şi-au pus hlamide albe
Brodate-n roz de soare.

Sărută cerul floarea
Când vântul o răsfiră
Şi se cunună zarea,
Iar fluturii conspiră.

I-atâta frumuseţe
La nunta de petale,
Dar simt cumva tristeţe
Când văd cum ramuri goale,

Umile-ngenunchează
Tot sărutând pământul
Şi tremură a groază
Când rău, nechează vântul.

Ne-asemănăm cu ei
În mândra tinereţe,
Pe trupuri ca de zei,
Veşminte îndrăzneţe.

În florile dorinţei
Stamine de candoare
Şi arşiţa fiinţei
Prea mult risipitoare.

Vâltoarea vieţii fură
Toţi anii plini de floare
Şi soarta nu se-ndură…
Amară întomnare!

Cireşi prin anotimpuri
Cu zbucium în rafale,
Lăsăm în urmă muguri
Cu seve-adânci, vitale.

Vor înflori-n lumină
Şi ne vor da de ştire,
C-adânca rădăcină
Trăieşte întru ‘nnoire!

Versuri : Angelina Nadejde
(Confluente literare Editia nr 1580)