ALBINELE si URSII (Fabula de actualitate)

10 august 2018, ora 21:18, in categoria Atelier literar, Sertarul cu creatii

                                                                                    După scurtă hibernare,
urşii, căutând mâncare,
au pornit spre o stupină
dintr-o zonă subalpină,
dar, în stupi, să vezi durere,
nu era un gram de miere.
Cei bătrâni, cu influenţă,
au ţinut sfat de urgenţă
şi-adunând, apoi, tot natul,
au citit comunicatul.
- Azi s-a hotărât, în plen,
ca, din lipsă de polen,
albinele lucrătoare
să plece peste hotare,
să muncească la străini,
ca s-avem fagurii plini.
- Am şi eu o întrebare:
Dacă nu-i polenizare,
nu se rupe lanţul trofic?,
comentă un urs distrofic,
încât, la noi, prin livezi,
nici un fruct n-o să mai vezi…
- Mare pagubă-n ciuperci!
Azi livezile sunt… terci
şi nu-i chip de revenire.
Ştiţi voi… Greaua moştenire!,
îi răspunse Ursul Brun,
sprijinit de un gorun.
Fructe, cu un mic efort,
o s-aducem din import,
s-avem pentru fiecare.
- Stai jos! Altă întrebare!
- Dar cu trântorii din stup
ce-o să facem, căci la zdup
nu-i putem băga pe toţi.
Ei, în primul rând, nu-s hoţi,
ca să fie pedepsiţi,
plus că trebuie hrăniţi
şi-ngrijiţi cum se cuvine,
iar din mierea de albine
ce-mi revine, natural,
nu cedez nici un pocal.
- Martinel, nu fi cretin!,
i-a zis Ursul Carpatin
celui care, din prostie,
amintea de puşcărie.
Nu-i închidem nicăieri,
îi luăm consilieri
sau îi angajăm, baiete,
trântori-şefi, la cabinete!
La aşa vorbe cu tâlc,
ursuleţul tăcu mâlc şi,
deşi nu avea şcoală,
a desprins şi o morală:
Când mulţi te votează şi deţii puterea,
nici nu mai contează cum se face mierea.
Autor : Ilie Batca
 
Te invitam sa dai un like paginii de Facebook Jurnalul de Drajna: