Săptămâna aceasta, pe 13 aprilie,  Aeroportul Henri Coandă Bucureşti împlineşte 43 ani de existenţă. Să vedem cum a început povestea Aeroportului Henri Coandă.

Între anii 1940-1944, în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, pe terenul actualului aeroport a existat o bază pentru al treilea Reich german. Pista de 1200 metri şi clădirile existente au fost folosite de către statul român, în scop militar, până în anul 1965, când din cauza numărului tot mai mare de curse aeriene, se observă că este nevoie de un nou aeroport.

Cu o pistă extinsă la 3500 metri şi o aerogară pentru pasageri, la 2 august 1969, aeroportul primeşte vizita preşedintelui american Richard Nixon. Acesta soseşte în ţară pentru inaugurarea Salonului Oficial al Aeroportului. Aerogara pentru pasageri urma să fie inaugurată un an mai târziu.

Aşadar, cel mai mare aeroport din România a fost deschis pasagerilor pe 13 aprilie în anul 1970 şi purta numele Aeroportul Internaţional Otopeni. În jur de 1-2 milioane de pasageri circulau anual pe aeroportul internaţional.

În anul 1986 se va construi cea de a doua pistă iar capacitatea ajunge la 35 de mişcări de aeronave pe oră.

În 2003, se va inaugura Terminalul Curse Interne ajungând la fluxul de 200 de pasageri la ora de vârf atât pentru Plecări cât şi pentru Sosiri. Numele pionierului român Henri Coandă îi este acordat cu ocazia împlinirii a 35 de ani de activitate aeronautică civilă aeroportului, în anul 2004.

Astăzi principalele oraşe ale ţării au câte un aeroport dintre care le amintim pe cele de la: Băneasa din Bucureşti, Timişoara şi Aeroportul Mihail Kogălniceanu de la Constanţa.

Sursa: pagina online a aeroportului

Redactor: Maria Ştefanian