Adevărul despre alimentele „miraculoase“ – de la seminţele de chia la uleiul de cocos

14 decembrie 2018, ora 09:00, in categoria MIHAELA DOBRESCU, Sanatate, Sfaturi utile

 

Cancerul, diabetul, bolile de inimă, mătreaţa… pot fi oare vindecate cu adevărat sau cel puţin prevenite toate aceste probleme de sănătate prin ceea ce mâncăm? Răspund la această întrebare experţii în nutriţie şi medicii cardiologi şi oncologi consultaţi de publicaţia britanică The Guardian.

Dintre cărţile care oferă răspunsuri, prima la care se apelează cel mai des este dicţionarul. Drept urmare, atunci când vei fi tentat să dai o căciulă de bani pe ultimul aliment-minune despre care se spune că poate învinge cancerul, diabetul, bolile de inimă sau că te poate scăpă de burta durdulie până la vară, n-ar strica să verifici definiţia cuvântului „miracol“ din dicţionar. Aceasta sună în felul următor: „un eveniment extraordinar şi minunat“ – iar continuarea este de-a dreptul edificatoare – „care nu poate fi explicat prin legile naturale sau ştiinţifice“. Cu această pledoarie începe un amplu articol din „The Guardian“, în care sunt citate concluziile şi avertismentele mai multor medici şi specilişti în nutriţie din Marea Britanie. „Fie că este vorba de ulei de nucă de cocos, seminţe de chia sau oţet de mere nu există dovezi ştiinţifice care să sugereze că dacă îţi bazezi dieta pe vreun aliment special sau „minune“ vei avea parte de efectele benefice promise. Toate acestea sunt aproape în îngregime un vehicul de marketing, numai că atunci când citesc aceste afrimaţii online oamenii tind să creadă în ele“, explică Duane Mellor, un profesor asistent în nutriţie şi dietetică de la Universitatea din Nottingham şi purtător de cuvânt al Asociaţiei Britanice de Dietetică.

Unul dintre motivele pentru care oamenii cad în această capcană a vânzătorilor de alimente sănătoase este folosirea unui truc de prestidigitaţie, prin crearea unui văl de confuzie prin folosirea terminologiei ştiinţifice.

Ce sunt radicalii liberi? Radicalii liberi sunt elemente instabile rezultate în urma oricărei reacţii chimice care foloseşte oxigenul în organism. Ei sunt instabili, deoarece le lipseşte un electron şi, în încercarea de a se restabiliza, fură un electron fie din grăsimile membranelor celulare, fie din ADN. Prejudiciul pe care îl cauzează în decursul acestui proces se cheamă stres oxidativ, fenomen care poate fi asociat cu apariţia unor boli precum cele de inimă, cancerul sau diabetul. Pe de altă parte, radicalii liberi au o largă implicare în unele procese benefice. Ei ajută la distrugerea bacteriilor invadatoare şi joacă un rol important în comunicarea celulară. Pentru a limita acţiunea lor la activităţile care ne sunt benefice, organismul produce ceea ce numim antioxidanţi. Făcând un exerciţiu de imaginaţie, aceştia ar fi nişte indivizi care stau la intrarea într-un club de noapte în aşteptarea chefliilor dinăuntru pentru a le oferi la ieşire o ciocolată caldă şi o îmbrăţişarea pentru a-i calma. Cam aşa aceşti antioxidanţi furnizează radicalilor liberi eletronii de care au nevoie pentru a nu provoca daune în altă parte.

Dacă te uiţi la antioxidanţii care circulă în corpurile noastre, de departe cei mai comuni sunt cei produşi de organism – glutation şi acid uric – urmaţi de vitaminele A, C şi E, pe care îi obţinem oricum din mâncarea obişnuită. Mulţi dintre antioxidanţii prezenţi în alimente precum seminţele de chia sunt acolo pentru a opri râncezirea uleiului din acestea sau pentru a le proteja de acţiunea dăunătoare a luminii soarelui şi nu pot fi utilizaţi de corpurile noastre. De aceea, deşi EFSA [Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară] permite producătorilor să pretindă că produsele lor sunt bogate în antioxidanţi – deoarece chiar sunt – aceştia nu au voie să afirme că ele au beneficii asupra sănătăţii. Dacă te uiţi cu atenţie, e un fel de a da o notă legală acestor practici“, consideră Mellor. Chiar şi atunci când sunt utilizaţi sub formă de suplimente, antioxidanţii nu par să aibă vreun beneficiu. Un studiu amplu publicat în „New England Journal of Medicine“ care a urmărit aproape 10.000 de persoane pe o perioadă de patru ani şi jumătate nu a arătat niciun beneficiu al administrării suplimentelor cu vitamina E în prevenţia bolilor de inima. Sunt mai multe studii privind efectul altor suplimente cu antioxidanţi care au rezultate la fel de descurajatoare, notează în continuare The Gurdian.
E important să mâncăm echilibrat

Ca medic, cred că ne-am luat ochii de premiu“, spune cardiologul Ali Khavandi de la Royal United Hospital din Bath despre importanţa unei alimentaţii sănătoase în prevenirea bolilor cronice, cum ar fi afecţiunile cardiovasculare şi diabetul. „În ultimii ani, cel puţin în cazul medicilor cardiologi, cred că am fost mai interesaţi de partea mai sexy a tratamentelor – noi medicamente, stenturi şi tehnicile chirurgicale – şi am lăsat arena dietelor un pic fără pilot. Acum aceasta e populată de persoane necalificate şi diverşi guru celebri în domeniul sănătăţii care răspândesc informaţii inexacte. Cred că în calitate de medici avem obligaţia de ne a reafirma ca o voce autoritară atunci când este vorba de alimentaţia sănătoasă“, a comentat medicul Khavandi. Problema, subliniază cardiologul britanic, este că mesajele pe care medicii le au de transmis în privinţa alimentaţiei sănătoase au mai fost spuse şi nu sunt la fel de intersante, senzaţionale. Cu toţii ştim că fructele şi legumele sunt bune, la fel şi cerealele integrale sau nucile. Legat de grăsimi, el a reiterat recomandarea de a alege grăsimile nesaturate, precum sunt cele din uleiul de măsline şi peşte gras. Cât despre alimentele care au grăsimi saturate, zise neutre, cum ar fi untul sau uleiul de cocos şi carnea roşie neprocesată, atunci când sunt consumate cu moderaţie acestea este puţin probabil să ne facă rău. Medicul ne îndeamnă să stăm departe de excesul oricăror produse din făină albă, carne procesată, cu grăsimi trans de tipul celor din uleiurile vegetale şi de palmier utilizate în fast-food-uri. Acestea sunt sfaturi care pălesc în faţa articolelor „spumoase“ care apar zilnic despre beneficiile sau pericolele unor produse alimentare specifice. Oamenii devin confuzi şi pierd din vedere mesajele simple şi documentate. Acest lucru este cel mai bine ilustrat de ceea ce se întâmplă în zona tratamentelor bolilor oncologice.
Distrugerea miturilor: fapte privind cele mai titrate cinci alimente „miraculoase“ 1. Uleiul de cocos Afirmaţia: Uleiul de cocos conţine grăsimi saturate. Deşi nu reprezintă un pericol pentru înfundarea inimii, cum se credea odinioară, e hazardant să afirmăm că este benefic. O analiză recentă a studiilor efectuate a sugerat că grăsimile saturate ridică atât nivelul colesterolului bun, cât şi pe cel al colesterorlului rău. Uleiul este, predominant, o trigliceridă cu catenă medie, care, în opinia susţinătorilor, ar putea ajuta la pierderea în greutate. Această afirmaţie însă nu a fost demonstrată prin studii făcute pe oameni. Alte sugestii privind beneficiile uleiului de cocos includ faptul că acesta ar ajuta la reglarea nivelului de glucoză din sânge şi la prevenirea accidentelor vasculare cerebrale, precum şi la prevenirea apariţiei bolii Alzheimer. Însă, după cum am menţionat mai sus, nici aceste beneficii nu au fost dovedite prin studii efectuate asupra oamenilor.

Verdictul profesorului Duane Mellor: Probabil, cel mai bine este să te bucuri de un pic de ulei de cocos pus într-o mâncare thailandeză, în mod ocazional mai degrabă, decât să-l folosiţi în fiecare zi! 2. Oţetul de mere Afirmaţia: Fără îndoială, este un ingredient gustos, însă a fost anecdotic legat de o listă lungă de potenţiale beneficii de sănătate în domenii precum: tulburările digestive, durerile de gât, colesterolul ridicat, indigestia, prevenirea cancerului, mătreaţa, acneea, crampele şi se mai spune că ajută şi la controlul glicemiei. Autoritatea Europeană pentru Siguranţa Alimentară (EFSA) nu a aprobat nici una dintre aceste revendicări. Multe dintre studii au fost făcute pe animale sau în laboratoare utilizând celule umane. Verdictul profesorului Duane Mellor: Folosiţi oţetul în salate în locul uleiurilor şi maionezei, care conţin multe calorii, sau pentru a adăuga savoare sosurilor şi pentru a ajuta la reducerea aportului de sare – ar putea ajuta, nu atât pentru că ar conţine ceva anume, cât pentru faptul că înlocuieşte alimentele mai puţin sănătoase. 3. Mierea de Manuka Afirmaţia: Ca şi cele mai multe tipuri de miere, aceasta conţine peroxid de hidrogen care îi conferă calităţile sale antibiotice. De asemenea, ea mai conţine şi metilglioxal, o componentă antibacteriană, în cantităţi mult mai mari decât au fost găsite în alte tipuri de miere. Studiile au sugerat că mierea de Manuka ar putea ajuta la uşurarea simptomelor infecţiei, cum ar fi tusea. Dar nu este clar dacă mierea are un efect antimicrobian sau dacă aceasta are doar un efect calmant, ca toate siropurile. Verdictul profesorului Duane Mellor: Oricare dintre afirmaţiile făcute în favoarea mierii de Manuka este vagă. De aceea, au şi fost respinse toate de către autorităţile de reglementare. Beneficiile asupra sănătăţii trebuie evaluate în perspectiva raportului dintre cantităţile foarte mari de zaharuri şi cantităţile foarte mici ale compuşilor activi propuşi.
4. Spirulina Afirmaţii: Acesta este un alt aliment-minune pentru care agenţiile de reglementare, de această dată este vorba de Institutul Naţional al Sănătăţii din Statele Unite, spune că nu există suficiente dovezi ştiinţifice care să sprijine orice referiri făcute cu privire la efectele benefice asupra sănătăţii. Printre afirmaţiile care au fost respinse se regăsesc cele referitoare la tulburările metabolice şi cardiace (cum ar fi, controlul tensiunii arteriale şi al diabetului zaharat), precum şi cele care vizează tulburările de sănătate mentală, cum ar fi anxietatea, depresia şi ADHD. Ea conţine următoarele elemente nutritive utile: calciu, niacină, potasiu, magneziu, vitamina B, fier, precum şi aminoacizi esenţiali – însă juriul nu s-a lămurit dacă organismul uman poate utiliza aceste elemente din această sursă. Verdictul profesorului Duane Mellor: Spirulina nu ar trebui să fie invocată ca o sursă de nutrienţi. Decât să cumperi astfel de suplimente, fără să te gândeşti la ceea ce mănânci, mai bine ai cheltui bani pe legume şi fructe – acest lucru va face ca întreaga dietă să fie mai bună. 5. Seminţele de chia Afirmaţii: Au în compoziţie antioxidanţi, dar mulţi dintre aceştia sunt de origine vegetală, astfel că este mai puţin probabil să fie utili pentru noi. Au, de asemenea, un conţinut ridicat de acizi omega-3, dar corpurile noastre nu sunt deosebit de pricepute la a utiliza uleiurilor omega-3 de origine vegetală. Cel mai bine este ca aceste uleiuri să fie obţinute din peştele gras, precum somonul. Dar pentru cei care nu mănâncă peşte, chia şi alte seminţe pot fi un substitut bun. Alte plusuri potenţiale sunt legate de conţinutul ridicat de proteine şi fibre, fapt care i-au făcut pe unii să sugereze că acest lucru ar putea ajuta la pierderea în greutate prin reducerea senzaţiei de foame. Cu toate acestea, pâna în prezent, niciunul din cele două studii care s–au făcut în această privinţă nu a reuşit să dovedească existenţa vreunui beneficiu legat de pierderea în greutate sau reducerea risculi de apariţie a bolilor de inimă.
Verdictul profesorului Duane Mellor: Seminţele de chia pot să confere o textură interesantă pâinii. Seminţe de in şi cele de cânepă sunt, de asemenea, bogate în acizi graşi omega-3. Deci, chia nu este unică şi ar trebui, mai degrabă, să ne bucurăm mai mult pentru efectul său asupra texturii decât pentru efectele sale speciale pe care le-ar avea asupra sănătăţii.
SURSA: adevarul.ro                                             AUTOR: Mihaela Dobrescu
 
Te invitam sa dai un like paginii de Facebook Jurnalul de Drajna: